| Emmy | Data: Vineri, 19 Aprilie 2013, 14.15.35 | Mesaj # 1 |
 Generalisim
Grup: Administratori
Mesaje: 26
Status: Offline
| Tipuri de comert electronic
Intranet. Intranetul este o retea a unei organizatii sau a unui guvern care utilizeaza instrumentele Internetului, cum ar fi: browser-ele Web si protocoalele Web. Un alt mediu computerizat este Extranetul, ce utilizeaza Internetul pentru a lega diversele retele Intranet.
Comertul electronic - trecere in revista
Comertul electronic este unul dintre cele mai importante aspecte al Internetului. Permite oamenilor sa cumpere instantaneu, fara interdictii in ceea ce priveste timpul si distantele. La orice ora din zi si din noapte, fiecare dintre noi se poate conecta online si poate achizitiona orice are nevoie. Ecommerce-ul ofera posibilitatea consumatorului de a comanda bunuri si servicii prin intermediul Internetului, fara a fi nevoit sa foloseasca
mijloacele traditionale (telefon, fax, mail).
Termenul de e-commerce include toate suporturile ce tin de aceste tranzactii cum ar fi comenzile, plata prin carti de credit, livrarea electronica a produsului (cand este cazul) etc.
Fie ca este vorba de o firma mica, fie de un mamut, solutiile pentru integrarea uneia sau altuia pe cea mai mare retea mondiala exista. De-a lungul timpului, s-a trecut de la o atitudine statica (simpla prezentare a
firmei) la o atitudine dinamica, de integrare a activitatii firmei pe Internet, tinandu-se cont de uriasul potential pe care il asigura acesta. Prezentarile gen catalog, oricat ar fi fost de atractive, nu reuseau sa atraga decat intr-o mica masura banii in afacerea celor care se "afisau" pe Internet.
Trebuia trecut la o alta forma de organizare pe Internet.
Si astfel s-au creat doua planuri de lucru. O fata interactiva a firmelor reprezentata de siteul oficial, in care vizitatorul se plimba prin fata exponatelor, ca intr-un magazin, dupa care, in momentul in care s-a hotarat asupra unui produs, un simplu link ii desfasoara pe monitor o comanda pe care trebuie sa o completeze, si
tranzactia este 90% facuta; mai ramane ca programul sa valideze informatiile cartii de credit si produsul ajunge in scurt timp in posesia clientului.
In ultimii ani3, o mare parte din atentia acordata comertului electronic a rezultat din cresterea spectaculoasa in nivelul activitatii si evaluarea pietei a B-to-C, cum ar fi Amazon.com sau eBay.
In anumite privinte, felul spectaculos al acestor fenomene a intunecat imaginea ecommerce- ului pentru ca a determinat multi abservatori sa incerce sa extrapoleze viitorul comertului electronic doar in tendintele comertului electronic de tip B-to-C. Acesta a fost cea mai gresita dintre toate etapele comertului electronic, chiar si in cele mai dezvoltate piete electronice B-to-C.
Comertul electronic poate fi comparat cu trapezul in care increderea este vitala. Atat la trapez, cat si in comertul electronic increderea se bazeaza pe trei piloni: increderea in mediu, (franghii, trapez / siguranta retelei, pe de
o parte , versus instrumentele legale, siguranta tranzactiilor, Internetul, pe de alta parte), increderea mutuala reciproca intre parteneri (coechipieri la trapez, pe de o parte si partenerii de afaceri/negociatori, pe de alta parte) si ultimul, dar nu cel de pe urma, increderea in sine.
Comertul electronic este un domeniu foarte divers, implicand o serie de activitati, diferite organizatii si tehnologii.
Exista, de asemenea, o serie de aplicatii ale comertului electronic.
Pentru a folosi aceste aplicatii, companiile au nevoie de informatie, infrastructura si servicii suport corespunzatoare. Aplicatiile comertului electronic sunt realizabile prin intermediul infrastructurii sale si cu ajutorul a cinci categorii de factori (piloni ai comertului electronic).
Acestia sunt4:
- Oamenii – Vanzatori, cumparatori, intermediari, specialisti in sisteme informatice, angajati de tot felul si alti participanti care acopera o zona importanta de suport pentru comertul electronic;
- Politica publica - Problemele legale si alte reglementari, cum ar fi protectia confidentialitatii datelor, taxarea, ce sunt determinate de guverne. Ca parte a politicii publice este si problema standardelor tehnice, care sunt stabilite de guvern sau de catre cei din industria de profil mandatati sa legifereze aceste standarde;
- Marketingul si promovarea – Ca orice alta activitate, comertul electronic are nevoie de suportul marketingului si al publicitatii.
Acesta este important in special in tranzactiile online B2C, in care, de cele mai multe ori, cumparatorii si vanzatorii nu se cunosc;
- Serviciile suport - O serie de servicii sunt necesare pentru a sprijini comertul electronic. Acestea variaza de la crearea continutului unui site pana la efectuarea de plati si a comenzilor de livrare;
- Parteneriatele de afaceri – Joint-venture-urile, schimburile si parteneriatele de afaceri de diverse tipuri sunt foarte comune in comertul electronic. Acestea apar frecvent pe canalul de distributie constand in interactiunile dintre companie si furnizorii, clientii si alti parteneri ai sai.
Infrastructura comertului electronic descrie hardware-urile, softwareurile si retelele utilizate in comertul electronic Toate aceste componente necesita, desigur, si o buna practica de management. Aceasta inseamna ca
organizatiile trebuie sa planifice, organizeze, motiveze, stabileasca strategia, si sa remodeleze procesele, astfel incat sa-si optimizeze afacerea, utilizand modelele si strategiile comertului electronic.
Clasificarea comertului electronic
In prezent asistam la un nou mod de a face afaceri, electronic, utilizand diverse retele si Internetul. Mii de companii, de la companii de vanzare cu amanuntul pana la spitale, si-au mutat activitatea integral sau partial online. In general, comertul electronic este fie business-to-consumer (B2C), fie business to business (B2B). In tranzactiile B2C, tranzactiile online se fac intre companii si consumatori individuali, cum ar fi achizitionarea unui computer de catre o persoana de la dell.com. In tranzactiile B2B, companiile fac tranzactii online cu alte companii
(exemplu: firma dell cumpara electronic componente pentru proprii furnizori. De asemenea, firma dell colaboreaza electronic cu partenerii sai (comert electronic) si se preocupa sa asigure o buna relatie cu clientii
(eCRM).
Pentru scopuri practice si analitice este relevanta urmatoarea tipologie, folosita in perioada de inceput a comertului electronic.
Principalele trei categorii de agenti ce pot fi implicati in aceasta activitate fiind: intreprinderile, indivizii si guvernele.
Tipuri de comert electronic
O buna parte a comertului electronic, observat de-a lungul anilor de inceput, se refera la comertul intre intreprinderi si indivizi (de tipul
Amazon.com) si este in general cunoscut sub denumirea de ‘business to consumer” sau pe scurt B-to-C. Un alt tip, este tipul de comert electronic care a fost folosit intre intreprinderi, companii (ex. Producatori si subcontractori sau intre firme de echipamente si clientii lor de tipul ”Cisco”) si este cunoscut sub denumirea de „business to business” sau B-to-B.
Ultimul, dar nu cel din urma, este comertul electronic utilizat intre guverne si entitati publice, pe de o parte, si afaceri, pe de alta parte, in contextul procurarii publice de marfuri. Acest ultim tip este numit „business to
government” sau B-to-G.
Materialele de specialitate consultate au scos in evidenta ca, pe de o parte B-to-C a atras mai multa atentie datorita dezvoltarii rapide in economia S.U.A. Totusi B-to-B este aria care are cea mai mare expansiune a comertului electronic, aceasta deoarece este vorba de comertul international.
In acelasi timp, aceasta reprezinta aria pe care tarile in dezvoltare ar trebui sa o considere prioritara, ca posibila sursa de integrare in economia informationala globala. Al treilea tip de comert electronic, B-to-G poate fi, de asemenea, o sursa majora de eficienta si experienta pentru tarile in
dezvoltare.
Participand in mod direct la tranzactiile comertului electronic, guvernele isi pot dovedi eficienta in aria de achizitii publice (guvernamentale), cat si nivelul de cunostinte practice in utilizarea tehnologiilor comertului electronic. In acest proces, cooperarea si respectul intre sectorul privat si cel public poate fi scos la iveala in mod semnificativ.
Modul in care intreprinderile, administratiile si indivizii au folosit comertul electronic a contribuit la construirea climatului necesar de incredere.
Daca un asemenea climat este stabilit, comertul electronic nu este privit ca o afacere riscanta, ci este o experienta bine pregatita, sigura si “vrajita”. Increderea (in sistem, in partener si de sine) este elementul vital ce va permite comertului electronic sa creasca rapid si sanatos si va deveni un adevarat motor pentru dezvoltarea globala.
In prezent, cea mai comuna clasificare a comertului electronic este aceea dupa natura tranzactiilor sau interactiunilor dintre participanti. Se disting urmatoarele tipuri de comert electronic:
- Business-to-Business (B2B) - Toti participantii in comertul business-tobusiness sunt fie companii, fie alte organizatii. De exemplu, cateva din aplicatiile folosite de compania Dell si Mark & Spencer implica tranzactii
B2B in relatia cu proprii furnizori. Astazi peste 85% din volumul comertului electronic este B2B;
- Business-to-Consumer (B2C) – Comertul electronic business-to-consumer include tranzactiile de produse si servicii cu amanuntul de la companii catre cumparatorii individuali. Cumparatorul ce achizitioneaza produse si servicii de la firma Dell online sau de la Amazon.com este un consumator tipic (consumer) pentru comertul electronic de tip B2C. Acest tip de comert electronic este cunoscut si sub numele de e-tailing;
- Business-to-Business-to-Consumer (B2B2C) – In comertul electronic de acest tip, o companie pune la dispozitia unui client, tot companie, produsele si serviciile de care are nevoie. Clientul companie, la randul lui, le pune la dispozitia propriilor clienti, fara a adauga insa nici o valoare. Un exemplu de B2B2C este o companie care plateste AOL pentru a furniza pentru angajatii sai accesul la Internet. Astfel, fiecare angajat primeste accesul la Internet fara sa plateasca, separat, direct catre AOL.
Un alt exemplu este vanzarea de la vanzatorul cu ridicata catre vanzatorul cu amanuntul care la randul lui
furnizeaza produsele consumatorului final (wholesaler-to-retailer-toconsumer), cum ar fi liniile aeriene sau companiile de turism care furnizeaza servicii turistice partenerilor de afaceri (bilete de avion, camere la hotel).
Acesti parteneri de afaceri (agentiile de turism) vand mai departe serviciile turistice catre clientii finali. Un alt exemplu (regasit si in studiul de caz 1) este compania Godiva care vinde ciocolata direct catre clientii companiei.
Clientii pot apoi sa ofere ciocolata drept cadou propriilor angajati sau propriilor consumatori. In literatura de specialitate, de multe ori, termenul de B2B include si B2B2C;
- Consumer-to-Business (C2B) - Aceasta categorie include consumatorii individuali care folosesc Internetul pentru a vinde produse si servicii catre companii sau alti consumatori individuali care cauta vanzatori dispusi sa
negocieze pentru produsele si serviciile puse in vanzare. Priceline.com este un exemplu bine cunoscut pentru a ilustra acest gen de tranzactii C2B;
- Consumer-to-Consumer (C2C) – In categoria C2C, consumatorii tranzactioneaza direct cu alti consumatori. Exemplele de comert electronic consumer-to-consumer includ persoanele individuale care isi vand online casele, masinile, proprietatile sau alte bunuri. De asemenea, publicitatea online pentru serviciile pe care le ofera o persoana, vanzarea pe Internet a cunostiintelor si expertizei intr-un domeniu sunt alte exemple de C2C;
- Peer-to-Peer Applications – Tehnologia „peer-to-peer” poate fi utilizata atat in comertul electronic C2C cat si in comertul electronic B2B si B2C.
Aceasta tehnologie permite computerelor pereche legate in retea sa acceseze aceleasi fisiere de date si sa le proceseze in acelasi timp. De exemplu, intr-o aplicatie de acest gen, in comertulC2C, persoanele pot schimba electronic muzica, video, programe, si alte bunuri digitale;
- Mobile Commerce - Tranzactiile de comert electronic si alte activitati conduse in parte sau integral intr-un mediu wireless sunt cunoscute sub denumirea de mobile commerce sau m-commerce. De exemplu, consumatorii individuali pot folosi Internetul (accesat prin telefonul mobil) pentru a-si plati datoriile catre banca sau pentru a comanda o carte la
Amazon.com. Multe dintre aplicatiile m-commerce implica aparatura mobila. Daca aceste tranzactii au drept tinta indivizii dintr-o anumita locatie, la un anumit moment, ele se numesc location-based commerce sau lcommerce.
Multi definesc m-commerce-ul ca fiind totalitatea tranzactiilor efectuate de catre indivizi in afara casei sau locului de munca. Aceste tranzactii pot fi facute prin sistemele wireless si wireline;
- Intrabusiness e-commerce – Categoria comertului eletronic intrabusiness include toate activitatile interne dintr-o organizatie care presupun schimburi de bunuri, servicii, informatie intre diversele sale unitati, divizii,
departamente si indivizi. Activitatile pot varia de la vanzarea produselor organizatiei catre angajati, la training online. De regula, comertul electronic intrabusiness este realizat prin Intraneturi si portaluri de corporatie;
- Business-to-Employees (B2E) – Categoria business-to-employees este o subcomponenta a categoriei intrabusiness in care companiile livreaza servicii, informatie sau produse propriilor angajati.
O categorie majora in cadrul acestul tip de comert este categoria angajatilor „mobili” (ca exemplu sugestiv – reprezentanti de zona). Suportul comertului electronic dat acestei categorii de angajati poarta numele de B2ME (business-to-mobile employees);
- Collaborative Commerce – Cand diversi indivizi sau grupuri comunica sau colaboreaza online atunci sunt angrenati in comert colaborativ sau ccommerce.
De exemplu, parteneri de afaceri aflati in locatii diferite pot sa colaboreze la designul unui produs, utilizand „screen sharing-ul” sau pot sa conduca inventare online sau sa faca impreuna previziuni privitoare la
cererea produselor proprii pe piata;
- Nonbusiness e-commerce – Un numar din ce in ce mai mare de institutii nonbusiness cum ar fi institutiile academice, organizatiile nonprofit, organizatiile religioase, organizatiile sociale si agentiile guvernamentale
utilizeaza comertul electronic pentru a reduce cheltuielile sau pentru a-si imbunatati propriile operatii si servirea clientilor.
- E-learning - In e-learning, trainingul si educatia formala sunt furnizate online. E-learningul este utilizat pe scara larga de catre organizatii pentru trainingul angajatilor (numit e-training) si practicat de asemenea intens la
universitati, asa numitele universitati virtuale;
- Exchange-to-Exchange (E2E) - Desigur, un schimb descrie o piata publica electronica cu multi vanzatori si cumparatori. Dupa cum se intampla in comertul B2B, este logic ca schimburile sa fie conectate unele cu altele.
Comertul electronic E2E este un sistem formal care conecteaza doua sau mai multe schimburi intre ele, cu acces deschis publicului larg.
- E-government – In comertul electronic e-government, o entitate guvernamentala cumpara sau furnizeaza bunuri, servicii sau informatie de la/catre diverse companii(business-uri) (G2B) sau de la/catre cetateni (G2C).
Modelele de afaceri folosite in comertul electronic
Internetul a devenit un canal de comert cu o putere incontestabila in a facilita si creste vanzarile unei game din ce in ce mai largi de produse si servicii.
In litertura de specialitate se identifica urmatoarele modele de afaceri incluse in comertul electronic:
- magazin electronic (e-shop);
- aprovizionare electronica (e-procurement);
- magazin universal electronic (e-mall);
- piata unui tert (3rd party marketplace);
- comunitati virtuale (virtual communities);
- furnizor de servicii cu valoare pentru canalele de comert
electronic (value chain service provider);
- platforme de colaborare;
- brokeraj de informatii si alte servicii.
Magazin electronic
- Magazinul electronic este gestionat de catre o companie pentru marketingul si vanzarile propriilor produse sau servicii.
Minimal, contine catalogul de produse/servicii, cu descrieri tehnice si comerciale pentru fiecare pozitie de catalog.
Catalogul este descris intr-un limbaj (html, html dinamic, java etc.) interpretabil de browserele de web.
Descrierile produselor/serviciilor sunt gestionate, in general, de un sistem general de baza de date (SGBD). Varianta medie include facilitati pentru preluarea comenzilor (prin e-mail sau forme interactive), iar varianta extinsa cuprinde si posibilitatea efectuarii on-line a platii (prin carti de credit sau alte metode electronice). Motivatia principala a crearii magazinelor electronice este atragerea unui numar mai mare de clienti, fara ca distanta sa mai constituie un impediment. Aceasta este cea mai scurta cale spre o prezenta globala a unei companii. Castigurile provin din reducerea costurilor de promovare si vanzare, precum si din marirea vanzarilor.
Aprovizionare electronica
- Pentru procurarea bunurilor si serviciilor, marile companii si autoritatile publice organizeaza licitatii. Prin publicarea pe web a specificatiilor ofertei scade atat timpul, cat si costul de transmisie, mai importanta fiind totusi marirea considerabila a numarului de firme care iau cunostinta in timp util despre licitatie, ceea ce conduce in final la marirea concurentei si deci la scaderea pretului.
Magazin universal electronic
- Magazinul universal electronic reprezinta o colectie de magazine electronice, reunite sub o umbrela comuna, de exemplu o marca bine cunoscuta. In general accepta o metoda de plata comuna, garantata. Un exemplu este Electronic Mall Bodense (www.emb.ch), care ofera intrare in fiecare magazin individual.
Piata unui tert
- In acest caz, se apeleaza la o „interfata utilizator”, pentru catalogul de produse al companiei, interfata ce apartine unui tert (in general, un furnizor de servicii Internet sau o banca). Aceasta interfata unica pentru mai multi producatori de bunuri devine cunoscuta cumparatorilor, fiind atasata unor canale de informatii accesate frecvent (de exemplu, un buton de acces din cel mai popular jurnal electronic).
Comunitati virtuale
- Valoarea cea mai importanta a unei comunitati virtuale este data de catre membrii sai (clienti sau parteneri), care adauga informatiile proprii peste un mediu de baza furnizat de companie.
Fiecare membru poate oferi spre vanzare sau poate adresa cereri de cumparare a unor produse sau servicii. Calitatea de membru al comunitatii virtuale presupune plata unei taxe.
Furnizor de servicii cu valoare pentru canalele de comert electronic - Furnizorii de servicii sunt specializati pe functii specifice, cum ar fi asigurarea logisticii, plata electronica sau expertiza in managementul productiei si stocurilor. Plata acestor servicii se face pe baza unor tarife sau a unei cote procentuale.
Platforme de colaborare
- Platformele de colaborare cuprind un set de instrumente si un mediu informational pentru colaborarea intre companii.
Acestea pot adresa functii specifice, cum ar fi conceptia sau proiectarea in colaborare (de exemplu, proiectantii unui nou autoturism din compania A, colaboreaza cu proiectantii de motoare din compania B si cu proiectantii de
cabluri de acceleratie din compania C). Castigurile provin din managementul platformei (taxa de membru sau taxa per utilizare) si din vanzari de instrumente specializate (pentru design, workflow sau
management de documente).
Brokeraj de informatii si alte servicii - Au aparut o multime de servicii care adauga valoare masei de informatii disponibile in retelele deschise sau provenind din sistemele de afaceri integrate, cum ar fi furnizarea de cataloage de clienti clasificati pe profile, vanzarea de oportunitati de afaceri, sfaturi pentru investitii, consultanta in domenii specializate. O categorie speciala o constituie serviciile de incredere furnizate de autoritatile de certificare sau de notariatele electronica
|
| |
| |
| Programmer-Designer Emmy
Up
