Emmy | Data: Vineri, 19 Aprilie 2013, 14.35.30 | Mesaj # 1 |
Generalisim
Grup: Administratori
Mesaje: 26
Status: Offline
| Estetica site-ului
Textul si structurarea sa
Textul In contrast cu textele narative, cele de prezentare sunt scrise pentru a-i informa pe cititori despre o anumita tema. Textele de prezentare includ argumentatii, descrieri, noutati si instructiuni procedurale. Au in comun cu textele narative structuri retorice, dar de alta natura. Structura textului depinde de scopul acestuia dar s-a demonstrat ca pentru cititori este mai familiar textul narativ pentru ca prezinta fenomene reale, pe cand cele de prezentare nu aproximeaza evenimente din viata reala, aceasta facandu-le mai greu de inteles.
Cand cititorii inteleg textul, ei construiesc diferite reprezentari mentale, care reflecta ceea ce au citit. Una dintre aceste reprezentari, reprezentarea de suprafata, contine exact cuvintele citite, tipul literelor si dimensiunea acestora cat si informatiile primare.
Aceasta reprezentare este pe termen scurt, dureaza numai cateva secunde dupa intelegerea textului, ceea ce explica de ce este dificila repetarea unei propozitii cuvant cu cuvant, chiar si dupa o scurta perioada de timp de la citire. O alta reprezentare, bazata pe text, este alcatuita dintr-o retea de propozitii care descriu si expliciteaza continutul textului si este construita pe masura ce textul este citit. Pe langa reprezentarile de suprafata si pe baza de text, cititorul construieste o alta reprezentare, care descrie situatia din text denumita model de situatie.
Acest model contine reprezentari ale personajelor, evenimentelor, actiunilor, organizarii spatiale si ale obiectelor mentionate in text si se construieste pe baza cunostintelor cititorului.
Masura in care cititorii construiesc aceste reprezentari depinde de mai multi factori. In primul rand de tipul textului, deoarece cititorii au mai multe cunostinte privind subiectele naratiunilor decat cele prezentate in descrieri, putand crea modele de situatii complete pentru acestea. Un alt factor care influenteaza nivelul reprezentarii este scopul cititorului – in sensul ca, daca o persoana citeste textul pentru a-l intelege, atunci este accentuat modelul de situatie, dar, daca textul este citit pentru a fi retinut, este accentuata reprezentarea pe baza de text.
Un element important in construirea reprezentarilor il constituie atentia intr-un anumit moment, ea fiind baza memoriei de lucru, care poate fi definita ca sursa pentru structurarea si depozitarea produselor partiale ale intelegerii. Memoria de lucru, printre altele, furnizeaza resursele pentru identificarea semnificatiei cuvintelor, dar serveste si ca loc de depozitare a rezultatelor acestui proces. Resursele memoriei de lucru variaza in functie de varsta si de cunostinte (cititorii adulti au reprezentari mai clare decat incepatorii). Intelegerea unui text sau a unei teme depinde si de cunostintele in domeniu pe care le are cititorul, care sunt depozitate in memoria pe termen lung, sub forma unor blocuri de informatii.
Astfel, sunt stocate caracteristici ale unor obiecte, evenimente, activitati sociale, dar si concepte abstracte (adevar, moralitate etc.) - in anumite cazuri, informatiile se gasesc in numar mare si contin anumite detalii (sunt deja formate imagini ale unor accidente, petreceri), pe cand in alte cazuri acestea sunt rare si incomplete (fisiunea nucleara). Intelegerea este facilitata de masura in care subiectii detin informatii suficiente privind tema mentionata in text; de acestea depinde procesarea celor obtinute prin citire. Cand se prezinta subiectilor o secventa de elemente (propozitii, fraze), acestea sunt percepute ca fiind dependente unele de altele si facand parte dintr-un tot. Relatiile care se formeaza intre aceste elemente pot fi imediate si, in acelasi timp, dependente de alte portiuni de text.
Asemenea relatii se pot forma si intre segmente largi de text care nu sunt consecutive. Cand subiectii citesc un text, intelegerea acestuia depinde de integrarea frazelor intr-o reprezentare. Pentru ca aceasta sa se poata realiza, textul trebuie sa fie coerent. Propozitiile si frazele reprezentate in contextul potrivit sunt procesate mai repede, integrate mai bine in memorie si sunt considerate ca fiind mai importante decat cele care sunt irelevante pentru context.
Structurarea textului Indiferent de modul in care va evolua mediul Web, cea mai mare parte a informatiilor existente acum in cadrul sau este sub forma de text si, de aceea, modul in care acesta este perceput de utilizator influenteaza semnificativ succesul unei pagini. Web-ul nu este un mediu static, ca si nevoile utilizatorilor sai si din aceasta cauza modul de prezentare a informatiilor trebuie sa se adreseze tuturor. In plus, trebuie sa se tina cont de masura in care prezentarea informatiilor afecteaza timpul de descarcare a paginii, dar si de tipul acesteia – informatiile dintr-un site comercial trebuie prezentate diferit de cele dintr-un site de e-banking. Astfel, corelatia dintre tipul informatiilor si modul de prezentare a acestora este mentinuta.
Textul este alcatuit din caractere care pot fi litere, numere, semne de punctuatie sau alte elemente speciale. In ceea ce priveste literele, sunt utilizate atat majuscule cat si litere mici, in cazul carora se identifica anumite elemente pe baza carora se face recunoasterea lor (variatia formei, fata de un nivel mediu): elemente ascendente si descendente care depasesc partea principala a literelor pe verticala – in sus (l, t, b, d, f) si respectiv in jos (p, q, j, y, g). Se identifica astfel o caracteristica a literelor pe baza careia utilizarea lor in anumite cuvinte faciliteaza recunoasterea acestora de catre utilizatori. O alta caracteristica o constituie fontul, stilul literei, dar si dimensiunea acesteia.
Desi exista practic foarte multe fonturi care pot fi utilizate, in cadrul textului Web standard aceasta utilizare este limitata – inainte de utilizarea anumitor fonturi, trebuie sa se tina cont de natura textului care este prezentat; in plus, inainte de existenta Internetului, materialele tip text erau prezentate numai pe suporturi fizice, iar utilizarea unor anumite fonturi putea fi dificil de realizat sau foarte costisitoare – din acest motiv, se prefera fonturile traditionale pentru zone de text standard, fonturile stilizate fiind folosite numai pentru a evidentia informatiile mai importante.
Din punct de vedere al spatiului fizic ocupat, s-au identificat doua tipuri de fonturi: proportionale – caracterele ocupa o suprafata mica , atat cat este nevoie pentru a putea fi observate in totalitate – si neproportionale – in care fiecare caracter ocupa aceeasi cantitate de spatiu, indiferent de dimensiunea sa reala
1. Sunt preferate, in general, cele proportionale, deoarece : _ intr-un anumit spatiu pot fi incluse mai multe caractere; _ textul este mai usor de citit deoarece cuvintele par sa formeze o unitate in cadrul propozitiei.
Un alt element important il constituie aranjarea (layout-ul) textului si o problema care apare in acest sens este alinierea textului. Modul traditional il constituie alinierea la stanga, partea dreapta a textului nefiind ordonata, dar sunt utilizate si textele aliniate la dreapta. Layout-ul textului trebuie corelat cu asezarea in pagina atat a butoanelor de navigare cat si a imaginilor si iconurilor, un rol important avandu-l natura textului prezentat. 1 Nu este bine sa se utilizeze numai majuscule, indiferent de distanta dintre cuvinte, deoarece textul este mai greu de citit, chiar daca este mai evident (n.a.).
In urma cercetarilor psihologice, s-a ajuns la concluzia ca in functie de tipul textului trebuie stabilita si lungimea randurilor – acestea nu trebuie sa depaseasca 70 de caractere si sa cuprinda in medie 7-15 cuvinte; daca randul este prea scurt, frazele nu vor avea continuitate, procesul de citire fiind intrerupt la fiecare trecere la randul urmator, iar daca randurile sunt prea lungi cititorului ii va fi greu sa revina la o anumita portiune in momentul intreruperii citirii.
Lungimea randului poate depasi insa valoarea optima, in functie de distanta dintre randuri (cu cat aceasta este mai mare, cu atat mai usor ii va fi cititorului sa identifice randul pe care se face citirea), dar aceasta trebuie pastrata intre anumite limite si corelata cu dimensiunea caracterelor2. Se poate stabili ca fiind variabila si distanta dintre cuvinte si chiar dintre litere pentru a adapta dimensiunea textului la spatiul destinat pentru prezentarea acestuia. Elementele prezentate mai sus pot fi utilizate astfel incat efectul lor sa evidentieze importanta informatiilor prezentate. In functie de aceasta, elementele de text vor varia dimensional in sens crescator – cu cat creste importanta, cu atat se va mari dimensiunea caracterelor si distanta dintre ele.
Elementele de text se pot ierarhiza in functie de importanta si prin culoare: contrastul va fi cu atat mai puternic cu cat va creste nevoia de a evidentia informatiile cuprinse in text. Caracterele fiind mici si distanta dintre randuri mare, citirea va constitui un proces monoton; daca si caracterele si distanta dintre randuri sunt mari, se va irosi spatiu pentru prezentarea textului; daca spatiul este prea mic in comparatie cu dimensiunea literelor imaginea va fi incarcata, ceea ce va face ca textul sa fie dificil de perceput (n.a.)
In cazul textelor lungi, pentru a evita monotonia si tinand cont de faptul ca utilizatorii nu vor avea rabdare sa citeasca intregul material prezentat pentru a identifica informatiile necesare, este bine ca acestea sa fie impartite in zone de text mai mici, in paragrafe sau sectiuni. Pentru ca textul sa nu para o masa compacta, chiar si fractionat prin sectiuni, prima litera a primului cuvant este de multe ori mai mare, ocupand chiar si doua randuri.
In designul traditional, s-a stabilit ca utilizarea judicioasa a spatiilor albe usureaza citirea textului prin aceea ca ofera zone in care utilizatorul isi poata odihni ochii. Unii specialisti sunt de parere ca este nevoie de 40 –60% spatiu alb in cadrul unei pagini pentru ca aceasta sa fie considerata optima din punct de vedere al usurintei citirii textului. Dar aceasta teorie nu este unanim acceptata, multi dintre cei implicati in designul paginilor de Web considerand aceste procente ca fiind echivalente cu o irosire a spatiului de prezentare a informatiilor si o modificare continua a ritmului in care utilizatorii parcurg pagina.
In stabilirea modului de prezentare a textului in cadrul unei pagini Web, trebuie luat in calcul modul in care vor fi preluate informatiile de catre utilizatori: unii prefera sa obtina informatiile prin citire directa de pe ecranul monitorului, dar altii prefera sa imprime informatiile inainte de a le analiza. In aceste conditii, modul de organizare a textului variaza semnificativ, in sensul ca, pentru cei care doresc sa consume informatiile on-line, textul trebuie sa fie mai rar, cu fonturi de dimensiune mai mare si divizat, in masura in care acest lucru este posibil; pentru cei care prefera tiparirea textului inainte de citire, acesta poate fi prezentat in orice mod, atata timp cat se tine cont de contrast (din punct de vedere coloristic) si de dimensiunea fonturilor, deoarece in cazul textelor tiparite usurinta in citire este dependenta de factori variabili – de exemplu luminozitatea mediului – care pot fi modificati de catre cititor (in plus, nu apar radiatiile emise de ecranul monitorului care au un efect negativ asupra ochilor, in timp, reducand capacitatile vizuale ale utilizatorilor).
Multe site-uri furnizeaza acum, in afara textului online, si variante pentru tiparire ale continutului.
Textul prezentat online este de doua ori mai scurt decat cel prezentat pe hartie (pentru aceeasi suprafata de prezentare) pentru a compensa timpul pierdut prin citire. In plus, s-a demonstrat ca exista o proportionalitate inversa intre lungimea textului si numarul celor care il citesc in totalitate, Cu cat textul depaseste mai mult fereastra de prezentare a paginii (este nevoie de desfasurarea textului in jos) cu atat scade numarul celor care citesc partea de sfarsit. De aceea, este bine sa se utilizeze tehnica piramidei inverse4: concluzia este prezentata la inceput, pentru ca apoi sa fie prezentate explicatiile si detaliile.
Utilizarea acestei tehnici jurnalistice elimina timpii morti si riscul ca utilizatorii sa paraseasca site-ul.
Temperatura culorii Toate culorile se pot imparti in doua categorii, in functie de temperatura asociata: calde si reci. Culorile reci sunt albastru, violet, indigo – asociate cu elemente ca apa si aerul, cele calde – portocaliu, galben, rosu si maro – asociate cu pamantul si focul. Aceasta teorie a culorilor calde si reci sustine ideea ca tonurile calde sunt foarte usor de remarcat,apropie spatiul, in vreme ce cele reci creaza senzatia de spatiu, departare, distanta.
Contrastul simultan Aceeasi culoare poate aparea ca fiind diferita in functie de culorile care o inconjoara. Culorile nu pot fi privite decat impreuna, in ansamblul pe care acestea il creeaza, astfel ca fiecare culoare este influentata de culorile inconjuratoare. Spre exemplu, zonele colorate se percep ca mai intunecate si mai mici pe fundaluri deschise, in vreme ce aceleasi zone colorate, de exact aceleasi dimensiuni vor aparea ca fiind mai luminoase si mai mari. Patratele colorate de mai jos din cele doua zone au exact aceleasi dimensiuni si culori. Se remarca aparenta modificare dimensionala a acestora pe fundalul negru – apar mai mari, iar culorile par mai stralucitoare si mai intense. Inductia cromatica.
Culoarea poate aparea puternic modificata in functie de culorile adiacente ce o inconjoara Acestea ii pot oferi aparent culorii nuantele culorilor lor complementare. Culori sunt identice pot aparea ca fiind diferite, iar cele diferite ca fiind identice, in functie de culorile inconjuratoare, acest fenomen fiind denumit inductie cromatica. Acest fenomen sporeste considerabil posibilitatile designerului de creatie, insa in acelasi timp prezinta riscul ca utilizatorul sa nu perceapa culorile in conformitate cu intentia designerului.
Imaginea remanenta Zonele puternic colorate si contrastante determina persistenta imaginii acestora pe retina ochiului, dupa indepartarea stimulului vizual, insa culorile acestei imagini remanente vor fi cele complementare imaginii initiale. Culorile intense, puternic contrastante induc foarte repede senzatia de oboseala vizuala, manifestata prin distorsionarea imaginilor datorita inactivitatii celulelor receptoare suprasolicitate. Privind patratul rosu de mai jos timp de un minut si apoi mutand privirea inspre alta imagine se va observa suprapunerea unui patrat albastru – verde peste cea de-a doua imagine timp de cateva secunde.
Contrastul intre culori Efectele psihologice ale culorilor Culoarea trebuie sa fie adecvata mesajului si imaginii si in acelasi timp este necesar sa fie inteleasa de toate culturile ce vor utiliza site-ul. Culorile reci ca albastru si verde dau un sentiment de stabilitate, incredere, de aceea sunt utilizate atat de des ca fundal, in special in paginile de web ale companiilor ce doresc sa creeze clientilor lor un sentiment de incredere. Culorile calde – rosu, galben si portocaliu sunt mult mai agresive, insa atrag mult mai usor atentia, de aceea este recomandat sa fie utilizate pentru sublinierea anumitor mesaje, si nu ca fundal. Culorile utilizate pot influenta dispozitia, mesajul site-ului. Spre exemplu, pentru obtinerea unei senzatii de calm, seriozitate se pot utiliza nuante de albastru; daca se doreste crearea unei impresii de jovialitate, energie tonurile de rosu, portocaliu si galben sunt cele mai indicate. Pentru ca o paleta de culori sa poata fi integrata in mod corespunzator in pagina este nevoie de anumite culori de legatura , care pot fi nuante sau valori diferite ale luminozitatii sau saturatiei ce apar accentuate de zone mici de culoare contrastanta.
Alegerea optima a culorilor are in vedere mesajul ce trebuie transmis si de asteptarile utilizatorilor. Culorile trebuie utilizate pe alocuri, niciodata mai multe decat sunt necesare pentru atingerea scopului de transmitere eficienta a informatiilor. De asemenea nu trebuie utilizate culori ce nu sprijina sau adauga valoare mesajului, iar stilul trebuie pastrat in fiecare pagina a site-ului. Exista culori decorative care ii confera un aspect estetic site-ului, creand o anumita atmosfera si imprimandu-i acestuia un anumit stil, insa exista de asemenea, culori functionale menite sa asigure perceptia corespunzatoare a mesajului. Culorile intunecate au o influenta puternica asupra spiritului; in urma cercetarilor si a experimentelor graficienilor s-a ajuns la concluzia ca este recomandata utilizarea culorilor intunecate in partea de jos a paginii. Psihologia culorii este una dintre cele mai inexacte stiinte, dar in acelasi timp este una din cele mai populare si puternice, aceasta trebuind privita intotdeauna prin prisma particularitatilor culturale.
Pe langa aspectele fizice ale perceptiei culorilor, specialistii incearca sa determine intr-un mod universal valabil semnificatiile culorilor. Artisti, filosofi, cercetatori, au incercat sa clarifice acest aspect referitor la culoare, dar concluziile la care au ajuns sunt diferite. Dificultatea in atribuirea unor sensuri clare fiecarei culori in parte este data si de aspectele culturale si religioase diferite, intalnite in principal intre mentalitatea occidentala si cea orientala. In vest, negrul este asociat aspectelor sumbre (moarte), pe cand in Orient – si in special in Japonia – culoarea asociata acestor experiente este cea alba, punctul de vedere al orientalilor situandu-se astfel la polul opus punctului de vedere occidental.
Web-ul este insa un mediu international de comunicare si, de aceea, trebuie avute in vedere toate aceste aspecte atunci cand se utilizeaza culoarea in designul paginilor de Web. Este prezentata in tabelul de mai jos asocierea culorilor cu anumite sentimente si trairi (din punct de vedere al culturii occidentale). Semnificatia culorilor (dupa Powell T.A.)
Culoarea Asociata cu: Rosu Caldura, greseala, oprire, agresiune, foc, indrazneala Portocaliu Cald, tomnatic Galben Veselie, insorit Maro Cald, toamna, mizerie Verde Invidie, prospetime, gelozie, noutate Albastru Pace, tristete, apa Mov Lux, regalitate Negru Rautate, noapte, frica, moarte, doliu Gri Batranete, ploaie Alb Iarna, frig, inocenta, curatenie, puritate
Oamenii au diverse raspunsuri fiziologice, psihologice si emotionale la vederea unei culori. Se stie ca nuantele de rosu, galben si portocaliu – culori calde – evoca sentimente de bucurie, pe cand culorile reci – albastru, verde, violet – produc senzatia de liniste si calm. Sunt prezentate pe pagina urmatoare efectele culorilor in ceea ce priveste modificarea dispozitiei psihice.
Desi este recomandata, utilizarea culorilor intr-o interfata poate fi cauza unor probleme pentru persoanele cu deficiente vizuale, si anume cei care nu diferentiaza culorile. In ceea ce priveste utilizatorii computerelor, avand in vedere varstele variate ale acestora, exista o gama foarte larga de abilitati vizuale, care trebuie sa fie luate in considerare in designul paginilor de Web. In cazul Webului, anumite culori sunt folosite in mod conventional, pentru a clarifica anumite aspecte – de exemplu, link-urile au in mod initial culoarea albastra, iar dupa „click-are” se transforma in mov pentru a semnifica un drum parcurs – deci modificarea acestora ii poate indeparta pe utilizatori prin incapacitatea de a prezenta clar informatiile semnificative din cadrul interfetei.
Desi culorile prezinta efecte fiziologice si neuro-psihice multiple, in cazul paginilor de Web acestea sunt diminuate. Accentul se pune pe sublinierea anumitor informatii, desi de multe ori aceasta se realizeaza chiar prin utilizarea incorecta a culorilor, pentru a crea un efect dramatic in scopul atragerii atentiei. Acesta este si cazul paginilor de Web publicitare si comerciale, in timp ce paginile de prezentare sunt caracterizate de cele mai multe ori printr-un numar limitat de culori, nu foarte intense si de cele mai multe ori organizate in pagina pentru a nu-l obosi pe utilizator (in cazul unei perioade mai lungi petrecuta in fata monitorului).
Cunostintele obtinute de-a lungul timpului despre sistemul vizual uman au condus la formularea unor principii fundamentale privind utilizarea culorii, indiferent de modul in care informatia este prezentata, deci si in cazul computerului.
Aaron Marcus a stabilit noua legi privind utilizarea culorii: 1. Este de preferat utilizarea a maxim 3-7 culori; 2. Trebuie combinate corect culorile din centrul imaginii si cele periferice; 3. Nu trebuie utilizate simultan culorile aflate la extremele spectrului; 4. Culorile trebuie sa fie concordante cu semnificatia; 5. Trebuie utilizata aceeasi culoare pentru elementele situate in aceeasi zona a imaginii; 6. Trebuie utilizate culori saturate pentru a atrage atentia; 7. Pe cat posibil trebuie utilizate forme similare pentru culori similare; 8. Culoarea trebuie folosita pentru a evidentia informatiile prezentate alb-negru; 9. Adoptarea aceluiasi sistem de utilizare a culorii in toate paginile site-ului.
Totusi, aceste legi nu pot fi aplicate tuturor paginilor de Web deoarece ar putea contrasta cu scopul acesteia. In cazul unui site de Web publicitar, pentru a atrage atentia, este bine de folosit cat mai multe culori si sunt recomandate animatiile, pe cand paginile site-ului de prezentare a activitatii unei banci trebuie sa fie judicios organizate, cu o paleta coloristica mai restransa, informatia trebuind sa fie transmisa mai putin prin efectul contrastant al unei culori si mai mult prin modul de structurare a informatiei.
O problema care apare foarte des este aceea a contrastului insuficient intre elementele designului (de cele mai multe ori cand se incearca realizarea unor diferente subtile din punct de vedere al culorii intre elemente situate unul deasupra celuilalt sau unul langa altul).
La polul opus contrastului scazut este cel exagerat: culorile stralucitoare pe un fundal intunecat sunt mai usor de observat, dar vor face pagina de Web impracticabila. Utilizarea unor combinatii de culori socante, de multe ori in combinatie cu animatia si nu culori tari pe un fundal neutru (alb sau negru), va avea un efect puternic asupra utilizatorului, dar pe termen lung va genera un raspuns negativ pentru site, prin comunicarea ineficienta a informatiilor. In acelasi sens, trebuie tinut cont si de faptul ca informatiile sunt cel mai bine reprezentate prin text si, prin urmare, trebuie acordata o importanta mare prezentarii acestuia in relatie cu fundalul si restul elementelor din pagina. In ambele cazuri – de contrast scazut sau ridicat – cel mai important este stabilirea de catre designer, pe baza testelor efectuate, a modului cel mai potrivit de prezentare a informatiilor din pagina, cu ajutorul culorilor.
Stabilirea culorilor care trebuie folosite in cazul unei pagini Web trebuie facuta astfel incat sa existe o armonizare a elementelor coloristice cu cele de navigare si cu prezentarea textului. Cateva elemente caracteristice butoanelor de navigare si textului din punct de vedere coloristic sunt prezentate in subcapitolele care urmeaza. Trebuie tinut cont de faptul ca, prin culoare, se pot obtine efecte puternice, dramatice, care trebuie corelate insa si cu tipul site-ului din care pagina respectiva face parte. Chiar daca pagina este realizata corect si impresioneaza, daca nu este potrivita scopului pentru care site-ul a fost creat, ii va aduce acestuia prejudicii majore. Pentru a simplifica activitatea de design, s-au stabilit principii a caror aplicare va conduce la realizarea unor pagini de Web in care informatia este prezentata clar.
Principii psihologice
1. Evitarea prezentarii alaturate a culorilor saturate, aflate la extremitatile spectrului; 2. Albastru saturat trebuie evitat pentru scrierea textului, a liniilor subtiri si pentru formele mici; 3. Evitarea situatiilor in care culorile alaturate difera numai prin cantitatea de albastru pe care o contin; 4. Utilizatorii in varsta au nevoie de un nivel de luminozitate pentru a putea distinge clar culorile; 5. Aparent, culorile se schimba pe masura ce se schimba luminozitatea mediului; 6. Este dificila concentrarea asupra marginilor create numai prin culoare; 7. Evitarea utilizarii culorilor verde si rosu in zonele extreme (periferice) ale paginii (display–ului); 8. Este de preferat utilizarea combinatiilor de culori opuse pe cercul cromatic (rosu-verde; portocaliu-albastru; galben-violet); 9. Trebuie evitata distinctia facuta numai cu o culoare (pentru cei cu deficiente de vedere).
Principii perceptuale 1. Trebuie tinut cont de faptul ca nu toate culorile pot fi percepute in aceeasi masura; 2. Luminozitatea si stralucirea pot fi observate clar numai pe suporturi fizice; ele sunt alterate pe ecranul monitorului; 3. Culoarea fundalului poate altera perceptia culorilor din planul apropiat; 4. Trebuie evitata aglomerarea de culori in zone reduse ca suprafata. Principii cognitive 1. Culoarea nu trebuie sa fie utilizata prea mult; 2. Elementele similare este bine sa fie grupate utilizand acelasi fundal; 3. Culori similare (sau identice) semnifica intelesuri similare (sau identice); 4. Luminozitatea si saturatia atrag atentia; 5. Modificarea culorii trebuie sa fie dependenta de importanta informatiei; 6. Ordonarea culorilor este bine sa se faca dupa pozitia spectrala; 7. Culorile calde si reci trebuie sa indice niveluri de actiune. Utilizarea culorii este o conditie importanta pentru maximizarea efectului prezentarii informatiilor, eficienta utilizarii acesteia putand fi de multe ori cuantificata.
Sunetul In functie de tema site-ului muzica, sunetul poate fi un element foarte eficace de promovare. In acest caz, trebuie de asemenea luati in considerare utilizatorii, asteptarile acestora in ceea ce priveste site-ul si introdus sunet sau nu. Sunetul este util in siteurile ce prezinta creatii de moda – muzica adecvata unor parade, siteuri ce promoveaza diverse baruri, restaurante, muzica de un anumit tip etc.
Utilizarea sunetelor poate fi optionala, dar trebuie avut in vedere faptul ca sunetul va datermina o reducere a timpului de ivcarcare a paginei, in acest caz trebuind folosit formatul midi. De multe ori insa, tacerea este mai potrivita decat sunetul. Foarte multi utilizatori acceseaza internetul din sali de Internet sau birouri si multe calculatoare conectate la retea nu au unitati de iesire pentru sunet. De aceea, accentul in design nu trebuie pus pe sunet. Acesta este un instrument eficace de promovare a site-ului atunci cand tema se conformeaza , stiind fiind faptul ca muzica, sunetul sensibilizeaza in egala masura - uneori chiar mai mult, ca imaginea, inducand anumite stari psihologice, favorabile transmiterii mesajelor.
Sistemele de navigare Navigarea este un termen care descrie activitati simple, de la primele tentative de explorare a mediului inconjurator ale unui copil, pana la cele mai complexe care implica planificari si calcule sofisticate. Intr-un sens restrans, navigarea reprezinta miscarea in spatiu, dar intr-un sens mai larg include si miscarea virtuala intr-un spatiu cognitiv, alcatuit din date si cunostintele obtinute pe baza acestora8. Navigarea pe Internet trebuie luata in considerare din acest punct de vedere, tinandu-se cont de scopul utilizatorului: acesta poate naviga catre o anumita tinta sau doar pentru a explora. In mediul fizic, navigarea presupune schimbarea locatiei, care se poate face direct, fara probleme pentru cei in cauza; Web-ul este numai intr-o mica masura un mediu fizic, ceea ce face posibila numai adaptarea anumitor aspecte ale navigarii reale, altele fiind problematice: prezentarea zonei in care se afla utilizatorul, zonele in care poate ajunge si cum poate ajunge acolo.
Navigarea in cadrul Web-ului, in general, si in cadrul unui site, in particular Pentru a se naviga in interiorul site-ului, trebuie sa avem in vedere structura sa. Iata cateva tipuri de structuri:
_ Hiperlink si structura unui site _ Orientarea in si intre site-uri _ Un site personal _ Un site comercial
In ceea ce priveste Web-ul, locatia – zona in care se gaseste utilizatorul – poate fi privita din doua puncte de vedere: _ locatia pe Web _ locatia intr-un site din cadrul Web-ului si, de aceea, trebuie luate in considerare ambele aspecte pentru ca utilizatorul sa fie constient de pozitia sa in spatiul Web in fiecare moment. Din acest punct de vedere, indicarea locatiei trebuie sa se faca in ambele sensuri, in spatiul larg – Web-ul – si in spatiul restrans – site-ul de Web vizitat. ............... ............... 28 Localizarea intr-un anumit moment Este dificil pentru utilizatori sa identifice locul exact in care se gasesc pe Web, de vreme ce nu exista un punct de referinta central, iar distantele pe Web sunt in aceeasi masura cuantificabile si imprecise.
URL-ul (Uniform Resource Locator) defineste locatia pe Web, dar relatia cu alte pagini din interiorul sau exteriorul unui site nu poate fi usor identificata pe baza lui. Tinand cont de faptul ca URL-ul prezinta locatia in momentul curent, este normal ca acesta sa se modifice o data cu schimbarea ei, chiar si in cadrul aceluiasi site: daca se intra in adancime, URL-ul va prezenta detaliat sub-site-urile prin care utilizatorul a trecut.
In afara de localizarea prin URL, utilizatorii pot afla locatia (si mai putin clara) prin eticheta paginii, care poate furniza informatii privind continutul, poate indica elementele continute in pagina, dar si locatia in cadrul site-ului; de aceea, aceasta eticheta trebuie sa existe pe fiecare pagina, in acelasi loc si prezentata diferit decat restul paginii.
Trebuie luat in considerare faptul ca este necesar ca, pe langa indicarea paginii pe care se gaseste utilizatorul, sa se precizeze si site-ul din cadrul caruia face parte pagina respectiva. De cele mai multe ori, aceasta se face in coltul din stanga sus al fiecarei pagini. Spre deosebire de aplicatiile cu interfete grafice, care prezinta butoane de micsorare, marire si inchidere, in cele Web (pagini Web) trebuie sa fie definite in plus butoane de intoarcere (back) si revenire (forward) la zona de plecare sau cea vizitata anterior. Aceste butoane insa nu sunt caracteristice site-ului de Web ci browser-ului, dar efectul lor este foarte important, deoarece de ele depinde intr-o anumita masura navigarea intre site-uri si in cadrul unui site. Un alt mod de a indica locatia este printr-o eticheta de pagina.
Cand se utilizeaza butoane grafice, cel curent trebuie sa fie prezentat intr-un stil diferit, dar nu proeminent – pentru ca ar sugera o importanta mai mare. O forma avansata de etichetare a paginii adauga mai multe informatii privind locatia, prin adancime.
A - Localizarea intr-un anumit moment Iata mai jos o locatie URL http://www.ase.ro/admitere2002/geografie.htm numele locul situarii numele serverului (Romania) documentului Una dintre cele mai utilizate metode de prezentare a zonei din site in care se gaseste utilizatorul este prezentarea diferita a unei pagini fata de celelalte. In multe site-uri se utilizeaza codificarea prin culoare pentru a prezenta locatia. Utilizand aceasta metoda, fiecare sectiune a site-ului va avea o culoare primara diferita pentru fiecare buton, iar in fiecare pagina din sectiune va predomina acea culoare pentru a accentua localizarea. Pentru aceasta insa, culorile folosite trebuie sa difere suficient, astfel incat sa fie corect percepute de toti utilizatorii, ceea ce ar putea conduce la o incarcare din punct de vedere coloristic; de aceea, multi designeri privesc acest aspect ca fiind limitativ. O abordare similara este aceea prin conceptul de tema – pentru fiecare sectiune se poate stabili o tema comuna: de exemplu, sectiunea vanzari poate fi prezentata in toate paginile prin imaginea unui agent comercial. B - Localizarea elementelor vizitate anterior Site-urile inglobeaza informatii din cele mai variate, iar tendinta posesorilor este de a construi un site cat mai complet, prin cat mai multe informatii, asigurand astfel succesul sau. Din acest motiv, rareori un site are drept interfata o singura pagina Web; si astfel, in cazul celor mai multe, care de obicei au o structura complexa si intortocheata, exista pentru utilizator riscul sa se rataceasca.
Tinand cont de faptul ca site-ul reprezinta de fapt un sub-mediu al mediului Web, el poate fi considerat ca un mediu de sine statator a carui investigare se poate face din motive variate: cu un scop anume, pentru gasirea unei informatii sau numai pentru explorare. Daca navigarea se face numai de placere – explorare – utilizatorul nu este interesat de locatia sa si nu o constientizeaza decat intr-o anumita masura, deci, din acest punct de vedere, nu se poate spune ca s-a ratacit, deoarece nu exista o tinta care trebuie atinsa si nici un drum care trebuie urmat. Daca aceasta perspectiva este binevenita din punctul de vedere al echipei de marketing, in cazul in care utilizatorul cauta o anumita informatie, un site de Web de dimensiuni mari, cu multe pagini si structura necorespunzatoare, poate deveni frustrant in momentul in care tinta nu este atinsa (cand nu se gaseste informatia) sau cand utilizatorul considera ca s-a ratacit. Pot aparea situatii in care navigarea se face in cerc sau se ajunge intr-un punct in care utilizatorul stie ca nu poate gasi informatia cautata, cazuri in care trebuie sa fie clara o ruta de intoarcere intr-o zona deja vizitata, de unde cautarea poate continua.
Un aspect important in ceea ce priveste informarea utilizatorilor privind locatiile vizitate este modificarea culorilor linkurilor o data ce acestea au fost activate. In cazul in care utilizatorul nu a gasit informatia cautata in acea regiune a site-ului, el va sti sa nu revina acolo in cazul in care cautarea continua. Pe langa modificarea culorii link-urilor prezentate, browsere-le Web tin o evidenta a rutelor parcurse de utilizator printr-un mecanism numit istoric (History). Referinta fiecarei pagini vizitate este depozitata intr-o lista – care alcatuieste istoricul – pe care utilizatorul o poate vizualiza, avand in acelasi timp posibilitatea de a selecta paginile pe care doreste sa le revada.
|
|
| |