| Emmy | Data: Vineri, 19 Aprilie 2013, 14.35.30 | Mesaj # 1 |
 Generalisim
Grup: Administratori
Mesaje: 26
Status: Offline
| Estetica site-ului
Textul si structurarea sa
Textul
In contrast cu textele narative, cele de prezentare sunt scrise
pentru a-i informa pe cititori despre o anumita tema. Textele de
prezentare includ argumentatii, descrieri, noutati si instructiuni
procedurale. Au in comun cu textele narative structuri retorice, dar de
alta natura. Structura textului depinde de scopul acestuia dar s-a
demonstrat ca pentru cititori este mai familiar textul narativ pentru ca
prezinta fenomene reale, pe cand cele de prezentare nu aproximeaza
evenimente din viata reala, aceasta facandu-le mai greu de inteles.
Cand cititorii inteleg textul, ei construiesc diferite reprezentari
mentale, care reflecta ceea ce au citit. Una dintre aceste reprezentari,
reprezentarea de suprafata, contine exact cuvintele citite, tipul
literelor si dimensiunea acestora cat si informatiile primare.
Aceasta reprezentare este pe termen scurt, dureaza numai cateva secunde dupa
intelegerea textului, ceea ce explica de ce este dificila repetarea unei
propozitii cuvant cu cuvant, chiar si dupa o scurta perioada de timp
de la citire. O alta reprezentare, bazata pe text, este alcatuita dintr-o
retea de propozitii care descriu si expliciteaza continutul textului si
este construita pe masura ce textul este citit. Pe langa reprezentarile
de suprafata si pe baza de text, cititorul construieste o alta
reprezentare, care descrie situatia din text denumita model de
situatie.
Acest model contine reprezentari ale personajelor,
evenimentelor, actiunilor, organizarii spatiale si ale obiectelor
mentionate in text si se construieste pe baza cunostintelor cititorului.
Masura in care cititorii construiesc aceste reprezentari depinde
de mai multi factori. In primul rand de tipul textului, deoarece
cititorii au mai multe cunostinte privind subiectele naratiunilor decat
cele prezentate in descrieri, putand crea modele de situatii complete
pentru acestea. Un alt factor care influenteaza nivelul reprezentarii
este scopul cititorului – in sensul ca, daca o persoana citeste textul
pentru a-l intelege, atunci este accentuat modelul de situatie, dar,
daca textul este citit pentru a fi retinut, este accentuata reprezentarea
pe baza de text.
Un element important in construirea reprezentarilor il
constituie atentia intr-un anumit moment, ea fiind baza memoriei de
lucru, care poate fi definita ca sursa pentru structurarea si depozitarea
produselor partiale ale intelegerii. Memoria de lucru, printre altele,
furnizeaza resursele pentru identificarea semnificatiei cuvintelor, dar
serveste si ca loc de depozitare a rezultatelor acestui proces.
Resursele memoriei de lucru variaza in functie de varsta si de
cunostinte (cititorii adulti au reprezentari mai clare decat incepatorii).
Intelegerea unui text sau a unei teme depinde si de
cunostintele in domeniu pe care le are cititorul, care sunt depozitate
in memoria pe termen lung, sub forma unor blocuri de informatii.
Astfel, sunt stocate caracteristici ale unor obiecte, evenimente,
activitati sociale, dar si concepte abstracte (adevar, moralitate etc.) -
in anumite cazuri, informatiile se gasesc in numar mare si contin
anumite detalii (sunt deja formate imagini ale unor accidente,
petreceri), pe cand in alte cazuri acestea sunt rare si incomplete
(fisiunea nucleara). Intelegerea este facilitata de masura in care
subiectii detin informatii suficiente privind tema mentionata in text;
de acestea depinde procesarea celor obtinute prin citire.
Cand se prezinta subiectilor o secventa de elemente (propozitii, fraze),
acestea sunt percepute ca fiind dependente unele de altele si facand
parte dintr-un tot. Relatiile care se formeaza intre aceste elemente pot
fi imediate si, in acelasi timp, dependente de alte portiuni de text.
Asemenea relatii se pot forma si intre segmente largi de text care nu
sunt consecutive. Cand subiectii citesc un text, intelegerea acestuia
depinde de integrarea frazelor intr-o reprezentare. Pentru ca aceasta
sa se poata realiza, textul trebuie sa fie coerent. Propozitiile si frazele
reprezentate in contextul potrivit sunt procesate mai repede,
integrate mai bine in memorie si sunt considerate ca fiind mai
importante decat cele care sunt irelevante pentru context.
Structurarea textului
Indiferent de modul in care va evolua mediul Web, cea mai
mare parte a informatiilor existente acum in cadrul sau este sub
forma de text si, de aceea, modul in care acesta este perceput de
utilizator influenteaza semnificativ succesul unei pagini. Web-ul nu
este un mediu static, ca si nevoile utilizatorilor sai si din aceasta
cauza modul de prezentare a informatiilor trebuie sa se adreseze
tuturor. In plus, trebuie sa se tina cont de masura in care prezentarea
informatiilor afecteaza timpul de descarcare a paginii, dar si de tipul
acesteia – informatiile dintr-un site comercial trebuie prezentate
diferit de cele dintr-un site de e-banking. Astfel, corelatia dintre tipul
informatiilor si modul de prezentare a acestora este mentinuta.
Textul este alcatuit din caractere care pot fi litere, numere,
semne de punctuatie sau alte elemente speciale. In ceea ce priveste
literele, sunt utilizate atat majuscule cat si litere mici, in cazul carora
se identifica anumite elemente pe baza carora se face recunoasterea
lor (variatia formei, fata de un nivel mediu): elemente ascendente si
descendente care depasesc partea principala a literelor pe verticala –
in sus (l, t, b, d, f) si respectiv in jos (p, q, j, y, g). Se identifica astfel
o caracteristica a literelor pe baza careia utilizarea lor in anumite
cuvinte faciliteaza recunoasterea acestora de catre utilizatori.
O alta caracteristica o constituie fontul, stilul literei, dar si
dimensiunea acesteia.
Desi exista practic foarte multe fonturi care pot
fi utilizate, in cadrul textului Web standard aceasta utilizare este
limitata – inainte de utilizarea anumitor fonturi, trebuie sa se tina
cont de natura textului care este prezentat; in plus, inainte de
existenta Internetului, materialele tip text erau prezentate numai pe
suporturi fizice, iar utilizarea unor anumite fonturi putea fi dificil de
realizat sau foarte costisitoare – din acest motiv, se prefera fonturile
traditionale pentru zone de text standard, fonturile stilizate fiind
folosite numai pentru a evidentia informatiile mai importante.
Din punct de vedere al spatiului fizic ocupat, s-au identificat
doua tipuri de fonturi: proportionale – caracterele ocupa o suprafata
mica , atat cat este nevoie pentru a putea fi observate in totalitate – si
neproportionale – in care fiecare caracter ocupa aceeasi cantitate de
spatiu, indiferent de dimensiunea sa reala
1. Sunt preferate, in general,
cele proportionale, deoarece :
_ intr-un anumit spatiu pot fi incluse mai multe caractere;
_ textul este mai usor de citit deoarece cuvintele par sa
formeze o unitate in cadrul propozitiei.
Un alt element important il constituie aranjarea
(layout-ul) textului si o problema care apare in acest sens este
alinierea textului. Modul traditional il constituie alinierea la stanga,
partea dreapta a textului nefiind ordonata, dar sunt utilizate si textele
aliniate la dreapta. Layout-ul textului trebuie corelat cu asezarea in
pagina atat a butoanelor de navigare cat si a imaginilor si iconurilor,
un rol important avandu-l natura textului prezentat.
1 Nu este bine sa se utilizeze numai majuscule, indiferent de distanta dintre cuvinte,
deoarece textul este mai greu de citit, chiar daca este mai evident (n.a.).
In urma cercetarilor psihologice, s-a ajuns la concluzia ca in
functie de tipul textului trebuie stabilita si lungimea randurilor –
acestea nu trebuie sa depaseasca 70 de caractere si sa cuprinda in
medie 7-15 cuvinte; daca randul este prea scurt, frazele nu vor avea
continuitate, procesul de citire fiind intrerupt la fiecare trecere la
randul urmator, iar daca randurile sunt prea lungi cititorului ii va fi
greu sa revina la o anumita portiune in momentul intreruperii citirii.
Lungimea randului poate depasi insa valoarea optima, in
functie de distanta dintre randuri (cu cat aceasta este mai mare, cu
atat mai usor ii va fi cititorului sa identifice randul pe care se face
citirea), dar aceasta trebuie pastrata intre anumite limite si corelata cu
dimensiunea caracterelor2. Se poate stabili ca fiind variabila si
distanta dintre cuvinte si chiar dintre litere pentru a adapta
dimensiunea textului la spatiul destinat pentru prezentarea acestuia.
Elementele prezentate mai sus pot fi utilizate astfel incat
efectul lor sa evidentieze importanta informatiilor prezentate. In
functie de aceasta, elementele de text vor varia dimensional in sens
crescator – cu cat creste importanta, cu atat se va mari dimensiunea
caracterelor si distanta dintre ele.
Elementele de text se pot ierarhiza in functie de importanta si prin culoare: contrastul va fi cu atat mai
puternic cu cat va creste nevoia de a evidentia informatiile cuprinse
in text.
Caracterele fiind mici si distanta dintre randuri mare, citirea va constitui un proces
monoton; daca si caracterele si distanta dintre randuri sunt mari, se va irosi spatiu pentru
prezentarea textului; daca spatiul este prea mic in comparatie cu dimensiunea literelor
imaginea va fi incarcata, ceea ce va face ca textul sa fie dificil de perceput (n.a.)
In cazul textelor lungi, pentru a evita monotonia si tinand cont
de faptul ca utilizatorii nu vor avea rabdare sa citeasca intregul
material prezentat pentru a identifica informatiile necesare, este bine
ca acestea sa fie impartite in zone de text mai mici, in paragrafe sau
sectiuni. Pentru ca textul sa nu para o masa compacta, chiar si
fractionat prin sectiuni, prima litera a primului cuvant este de multe
ori mai mare, ocupand chiar si doua randuri.
In designul traditional, s-a stabilit ca utilizarea judicioasa a
spatiilor albe usureaza citirea textului prin aceea ca ofera zone in care
utilizatorul isi poata odihni ochii. Unii specialisti sunt de parere ca
este nevoie de 40 –60% spatiu alb in cadrul unei pagini pentru ca
aceasta sa fie considerata optima din punct de vedere al usurintei
citirii textului. Dar aceasta teorie nu este unanim acceptata, multi
dintre cei implicati in designul paginilor de Web considerand aceste
procente ca fiind echivalente cu o irosire a spatiului de prezentare a
informatiilor si o modificare continua a ritmului in care utilizatorii
parcurg pagina.
In stabilirea modului de prezentare a textului in cadrul unei
pagini Web, trebuie luat in calcul modul in care vor fi preluate
informatiile de catre utilizatori: unii prefera sa obtina informatiile
prin citire directa de pe ecranul monitorului, dar altii prefera sa
imprime informatiile inainte de a le analiza. In aceste conditii, modul
de organizare a textului variaza semnificativ, in sensul ca, pentru cei
care doresc sa consume informatiile on-line, textul trebuie sa fie mai
rar, cu fonturi de dimensiune mai mare si divizat, in masura in care
acest lucru este posibil; pentru cei care prefera tiparirea textului
inainte de citire, acesta poate fi prezentat in orice mod, atata timp cat
se tine cont de contrast (din punct de vedere coloristic) si de
dimensiunea fonturilor, deoarece in cazul textelor tiparite usurinta in
citire este dependenta de factori variabili – de exemplu luminozitatea
mediului – care pot fi modificati de catre cititor (in plus, nu apar
radiatiile emise de ecranul monitorului care au un efect negativ
asupra ochilor, in timp, reducand capacitatile vizuale ale
utilizatorilor).
Multe site-uri furnizeaza acum, in afara textului online,
si variante pentru tiparire ale continutului.
Textul prezentat online este de doua ori mai scurt decat cel prezentat pe hartie (pentru
aceeasi suprafata de prezentare) pentru a compensa timpul pierdut
prin citire. In plus, s-a demonstrat ca exista o proportionalitate
inversa intre lungimea textului si numarul celor care il citesc in
totalitate, Cu cat textul depaseste mai mult fereastra de prezentare a
paginii (este nevoie de desfasurarea textului in jos) cu atat scade
numarul celor care citesc partea de sfarsit. De aceea, este bine sa se
utilizeze tehnica piramidei inverse4: concluzia este prezentata la
inceput, pentru ca apoi sa fie prezentate explicatiile si detaliile.
Utilizarea acestei tehnici jurnalistice elimina timpii morti si riscul ca
utilizatorii sa paraseasca site-ul.
Temperatura culorii
Toate culorile se pot imparti in doua categorii, in functie de
temperatura asociata: calde si reci.
Culorile reci sunt albastru, violet, indigo – asociate cu
elemente ca apa si aerul, cele calde – portocaliu, galben, rosu si maro
– asociate cu pamantul si focul. Aceasta teorie a culorilor calde si
reci sustine ideea ca tonurile calde sunt foarte usor de
remarcat,apropie spatiul, in vreme ce cele reci creaza senzatia de
spatiu, departare, distanta.
Contrastul simultan
Aceeasi culoare poate aparea ca fiind diferita in functie de
culorile care o inconjoara. Culorile nu pot fi privite decat impreuna,
in ansamblul pe care acestea il creeaza, astfel ca fiecare culoare este
influentata de culorile inconjuratoare.
Spre exemplu, zonele colorate se percep ca mai intunecate si
mai mici pe fundaluri deschise, in vreme ce aceleasi zone colorate, de
exact aceleasi dimensiuni vor aparea ca fiind mai luminoase si mai
mari. Patratele colorate de mai jos din cele doua zone au exact
aceleasi dimensiuni si culori. Se remarca aparenta modificare
dimensionala a acestora pe fundalul negru – apar mai mari, iar
culorile par mai stralucitoare si mai intense.
Inductia cromatica.
Culoarea poate aparea puternic modificata in functie de
culorile adiacente ce o inconjoara Acestea ii pot oferi aparent culorii
nuantele culorilor lor complementare. Culori sunt identice pot aparea
ca fiind diferite, iar cele diferite ca fiind identice, in functie de
culorile inconjuratoare, acest fenomen fiind denumit inductie
cromatica. Acest fenomen sporeste considerabil posibilitatile
designerului de creatie, insa in acelasi timp prezinta riscul ca
utilizatorul sa nu perceapa culorile in conformitate cu intentia
designerului.
Imaginea remanenta
Zonele puternic colorate si contrastante determina persistenta
imaginii acestora pe retina ochiului, dupa indepartarea stimulului
vizual, insa culorile acestei imagini remanente vor fi cele
complementare imaginii initiale.
Culorile intense, puternic contrastante induc foarte repede
senzatia de oboseala vizuala, manifestata prin distorsionarea
imaginilor datorita inactivitatii celulelor receptoare suprasolicitate.
Privind patratul rosu de mai jos timp de un minut si apoi mutand
privirea inspre alta imagine se va observa suprapunerea unui patrat
albastru – verde peste cea de-a doua imagine timp de cateva secunde.
Contrastul intre culori
Efectele psihologice ale culorilor
Culoarea trebuie sa fie adecvata mesajului si imaginii si in
acelasi timp este necesar sa fie inteleasa de toate culturile ce vor
utiliza site-ul. Culorile reci ca albastru si verde dau un sentiment de
stabilitate, incredere, de aceea sunt utilizate atat de des ca fundal, in
special in paginile de web ale companiilor ce doresc sa creeze
clientilor lor un sentiment de incredere. Culorile calde – rosu, galben
si portocaliu sunt mult mai agresive, insa atrag mult mai usor atentia,
de aceea este recomandat sa fie utilizate pentru sublinierea anumitor
mesaje, si nu ca fundal. Culorile utilizate pot influenta dispozitia,
mesajul site-ului. Spre exemplu, pentru obtinerea unei senzatii de
calm, seriozitate se pot utiliza nuante de albastru; daca se doreste
crearea unei impresii de jovialitate, energie tonurile de rosu,
portocaliu si galben sunt cele mai indicate.
Pentru ca o paleta de culori sa poata fi integrata in mod
corespunzator in pagina este nevoie de anumite culori de legatura ,
care pot fi nuante sau valori diferite ale luminozitatii sau saturatiei ce
apar accentuate de zone mici de culoare contrastanta.
Alegerea optima a culorilor are in vedere mesajul ce trebuie transmis si de
asteptarile utilizatorilor. Culorile trebuie utilizate pe alocuri,
niciodata mai multe decat sunt necesare pentru atingerea scopului de
transmitere eficienta a informatiilor.
De asemenea nu trebuie utilizate culori ce nu sprijina sau adauga valoare mesajului, iar stilul
trebuie pastrat in fiecare pagina a site-ului. Exista culori decorative
care ii confera un aspect estetic site-ului, creand o anumita atmosfera
si imprimandu-i acestuia un anumit stil, insa exista de asemenea,
culori functionale menite sa asigure perceptia corespunzatoare a
mesajului. Culorile intunecate au o influenta puternica asupra
spiritului; in urma cercetarilor si a experimentelor graficienilor s-a
ajuns la concluzia ca este recomandata utilizarea culorilor intunecate
in partea de jos a paginii. Psihologia culorii este una dintre cele mai
inexacte stiinte, dar in acelasi timp este una din cele mai populare si
puternice, aceasta trebuind privita intotdeauna prin prisma
particularitatilor culturale.
Pe langa aspectele fizice ale perceptiei culorilor, specialistii
incearca sa determine intr-un mod universal valabil semnificatiile
culorilor. Artisti, filosofi, cercetatori, au incercat sa clarifice acest
aspect referitor la culoare, dar concluziile la care au ajuns sunt
diferite. Dificultatea in atribuirea unor sensuri clare fiecarei culori in
parte este data si de aspectele culturale si religioase diferite, intalnite
in principal intre mentalitatea occidentala si cea orientala. In vest,
negrul este asociat aspectelor sumbre (moarte), pe cand in Orient – si
in special in Japonia – culoarea asociata acestor experiente este cea
alba, punctul de vedere al orientalilor situandu-se astfel la polul opus
punctului de vedere occidental.
Web-ul este insa un mediu international de comunicare si, de
aceea, trebuie avute in vedere toate aceste aspecte atunci cand se
utilizeaza culoarea in designul paginilor de Web. Este prezentata in
tabelul de mai jos asocierea culorilor cu anumite sentimente si trairi
(din punct de vedere al culturii occidentale).
Semnificatia culorilor
(dupa Powell T.A.)
Culoarea Asociata cu:
Rosu Caldura, greseala, oprire, agresiune, foc, indrazneala
Portocaliu Cald, tomnatic
Galben Veselie, insorit
Maro Cald, toamna, mizerie
Verde Invidie, prospetime, gelozie, noutate
Albastru Pace, tristete, apa
Mov Lux, regalitate
Negru Rautate, noapte, frica, moarte, doliu
Gri Batranete, ploaie
Alb Iarna, frig, inocenta, curatenie, puritate
Oamenii au diverse raspunsuri fiziologice, psihologice si
emotionale la vederea unei culori. Se stie ca nuantele de rosu, galben
si portocaliu – culori calde – evoca sentimente de bucurie, pe cand
culorile reci – albastru, verde, violet – produc senzatia de liniste si
calm. Sunt prezentate pe pagina urmatoare efectele culorilor in ceea
ce priveste modificarea dispozitiei psihice.
Desi este recomandata, utilizarea culorilor intr-o interfata
poate fi cauza unor probleme pentru persoanele cu deficiente vizuale,
si anume cei care nu diferentiaza culorile. In ceea ce priveste
utilizatorii computerelor, avand in vedere varstele variate ale
acestora, exista o gama foarte larga de abilitati vizuale, care trebuie
sa fie luate in considerare in designul paginilor de Web. In cazul Webului,
anumite culori sunt folosite in mod conventional, pentru a clarifica
anumite aspecte – de exemplu, link-urile au in mod initial culoarea
albastra, iar dupa „click-are” se transforma in mov pentru a semnifica un
drum parcurs – deci modificarea acestora ii poate indeparta pe utilizatori
prin incapacitatea de a prezenta clar informatiile semnificative din cadrul
interfetei.
Desi culorile prezinta efecte fiziologice si neuro-psihice multiple,
in cazul paginilor de Web acestea sunt diminuate. Accentul se pune pe
sublinierea anumitor informatii, desi de multe ori aceasta se realizeaza
chiar prin utilizarea incorecta a culorilor, pentru a crea un efect dramatic
in scopul atragerii atentiei. Acesta este si cazul paginilor de Web
publicitare si comerciale, in timp ce paginile de prezentare sunt
caracterizate de cele mai multe ori printr-un numar limitat de culori,
nu foarte intense si de cele mai multe ori organizate in pagina pentru
a nu-l obosi pe utilizator (in cazul unei perioade mai lungi petrecuta
in fata monitorului).
Cunostintele obtinute de-a lungul timpului despre sistemul
vizual uman au condus la formularea unor principii fundamentale
privind utilizarea culorii, indiferent de modul in care informatia este
prezentata, deci si in cazul computerului.
Aaron Marcus a stabilit noua legi privind utilizarea culorii:
1. Este de preferat utilizarea a maxim 3-7 culori;
2. Trebuie combinate corect culorile din centrul imaginii si cele
periferice;
3. Nu trebuie utilizate simultan culorile aflate la extremele
spectrului;
4. Culorile trebuie sa fie concordante cu semnificatia;
5. Trebuie utilizata aceeasi culoare pentru elementele situate in
aceeasi zona a imaginii;
6. Trebuie utilizate culori saturate pentru a atrage atentia;
7. Pe cat posibil trebuie utilizate forme similare pentru culori
similare;
8. Culoarea trebuie folosita pentru a evidentia informatiile
prezentate alb-negru;
9. Adoptarea aceluiasi sistem de utilizare a culorii in toate
paginile site-ului.
Totusi, aceste legi nu pot fi aplicate tuturor paginilor de Web
deoarece ar putea contrasta cu scopul acesteia. In cazul unui site de
Web publicitar, pentru a atrage atentia, este bine de folosit cat mai
multe culori si sunt recomandate animatiile, pe cand paginile site-ului
de prezentare a activitatii unei banci trebuie sa fie judicios
organizate, cu o paleta coloristica mai restransa, informatia trebuind
sa fie transmisa mai putin prin efectul contrastant al unei culori si
mai mult prin modul de structurare a informatiei.
O problema care apare foarte des este aceea a contrastului
insuficient intre elementele designului (de cele mai multe ori cand se
incearca realizarea unor diferente subtile din punct de vedere al
culorii intre elemente situate unul deasupra celuilalt sau unul langa
altul).
La polul opus contrastului scazut este cel exagerat: culorile
stralucitoare pe un fundal intunecat sunt mai usor de observat, dar
vor face pagina de Web impracticabila.
Utilizarea unor combinatii de culori socante, de multe ori in
combinatie cu animatia si nu culori tari pe un fundal neutru (alb sau
negru), va avea un efect puternic asupra utilizatorului, dar pe termen
lung va genera un raspuns negativ pentru site, prin comunicarea
ineficienta a informatiilor. In acelasi sens, trebuie tinut cont si de
faptul ca informatiile sunt cel mai bine reprezentate prin text si, prin
urmare, trebuie acordata o importanta mare prezentarii acestuia in
relatie cu fundalul si restul elementelor din pagina.
In ambele cazuri – de contrast scazut sau ridicat – cel mai
important este stabilirea de catre designer, pe baza testelor efectuate,
a modului cel mai potrivit de prezentare a informatiilor din pagina,
cu ajutorul culorilor.
Stabilirea culorilor care trebuie folosite in cazul unei pagini
Web trebuie facuta astfel incat sa existe o armonizare a elementelor
coloristice cu cele de navigare si cu prezentarea textului. Cateva
elemente caracteristice butoanelor de navigare si textului din punct
de vedere coloristic sunt prezentate in subcapitolele care urmeaza.
Trebuie tinut cont de faptul ca, prin culoare, se pot obtine efecte
puternice, dramatice, care trebuie corelate insa si cu tipul site-ului
din care pagina respectiva face parte. Chiar daca pagina este realizata
corect si impresioneaza, daca nu este potrivita scopului pentru care
site-ul a fost creat, ii va aduce acestuia prejudicii majore.
Pentru a simplifica activitatea de design, s-au stabilit principii
a caror aplicare va conduce la realizarea unor pagini de Web in care
informatia este prezentata clar.
Principii psihologice
1. Evitarea prezentarii alaturate a culorilor saturate, aflate la
extremitatile spectrului;
2. Albastru saturat trebuie evitat pentru scrierea textului, a
liniilor subtiri si pentru formele mici;
3. Evitarea situatiilor in care culorile alaturate difera numai
prin cantitatea de albastru pe care o contin;
4. Utilizatorii in varsta au nevoie de un nivel de luminozitate
pentru a putea distinge clar culorile;
5. Aparent, culorile se schimba pe masura ce se schimba
luminozitatea mediului;
6. Este dificila concentrarea asupra marginilor create numai
prin culoare;
7. Evitarea utilizarii culorilor verde si rosu in zonele extreme
(periferice) ale paginii (display–ului);
8. Este de preferat utilizarea combinatiilor de culori opuse pe
cercul cromatic (rosu-verde; portocaliu-albastru; galben-violet);
9. Trebuie evitata distinctia facuta numai cu o culoare (pentru
cei cu deficiente de vedere).
Principii perceptuale
1. Trebuie tinut cont de faptul ca nu toate culorile pot fi
percepute in aceeasi masura;
2. Luminozitatea si stralucirea pot fi observate clar numai pe
suporturi fizice; ele sunt alterate pe ecranul monitorului;
3. Culoarea fundalului poate altera perceptia culorilor din
planul apropiat;
4. Trebuie evitata aglomerarea de culori in zone reduse ca
suprafata.
Principii cognitive
1. Culoarea nu trebuie sa fie utilizata prea mult;
2. Elementele similare este bine sa fie grupate utilizand
acelasi fundal;
3. Culori similare (sau identice) semnifica intelesuri similare
(sau identice);
4. Luminozitatea si saturatia atrag atentia;
5. Modificarea culorii trebuie sa fie dependenta de importanta
informatiei;
6. Ordonarea culorilor este bine sa se faca dupa pozitia
spectrala;
7. Culorile calde si reci trebuie sa indice niveluri de actiune.
Utilizarea culorii este o conditie importanta pentru
maximizarea efectului prezentarii informatiilor, eficienta utilizarii
acesteia putand fi de multe ori cuantificata.
Sunetul
In functie de tema site-ului muzica, sunetul poate fi un
element foarte eficace de promovare. In acest caz, trebuie de
asemenea luati in considerare utilizatorii, asteptarile acestora in ceea
ce priveste site-ul si introdus sunet sau nu. Sunetul este util in siteurile
ce prezinta creatii de moda – muzica adecvata unor parade, siteuri
ce promoveaza diverse baruri, restaurante, muzica de un anumit
tip etc.
Utilizarea sunetelor poate fi optionala, dar trebuie avut in
vedere faptul ca sunetul va datermina o reducere a timpului de
ivcarcare a paginei, in acest caz trebuind folosit formatul midi.
De multe ori insa, tacerea este mai potrivita decat sunetul.
Foarte multi utilizatori acceseaza internetul din sali de Internet sau
birouri si multe calculatoare conectate la retea nu au unitati de iesire
pentru sunet. De aceea, accentul in design nu trebuie pus pe sunet.
Acesta este un instrument eficace de promovare a site-ului atunci
cand tema se conformeaza , stiind fiind faptul ca muzica, sunetul
sensibilizeaza in egala masura - uneori chiar mai mult, ca imaginea,
inducand anumite stari psihologice, favorabile transmiterii mesajelor.
Sistemele de navigare
Navigarea este un termen care descrie activitati simple, de la
primele tentative de explorare a mediului inconjurator ale unui copil,
pana la cele mai complexe care implica planificari si calcule
sofisticate. Intr-un sens restrans, navigarea reprezinta miscarea in
spatiu, dar intr-un sens mai larg include si miscarea virtuala intr-un
spatiu cognitiv, alcatuit din date si cunostintele obtinute pe baza
acestora8. Navigarea pe Internet trebuie luata in considerare din acest
punct de vedere, tinandu-se cont de scopul utilizatorului: acesta poate
naviga catre o anumita tinta sau doar pentru a explora.
In mediul fizic, navigarea presupune schimbarea locatiei, care
se poate face direct, fara probleme pentru cei in cauza; Web-ul este
numai intr-o mica masura un mediu fizic, ceea ce face posibila numai
adaptarea anumitor aspecte ale navigarii reale, altele fiind
problematice: prezentarea zonei in care se afla utilizatorul, zonele in
care poate ajunge si cum poate ajunge acolo.
Navigarea in cadrul Web-ului, in general, si in
cadrul unui site, in particular
Pentru a se naviga in interiorul site-ului, trebuie sa avem in
vedere structura sa. Iata cateva tipuri de structuri:
_ Hiperlink si structura unui site
_ Orientarea in si intre site-uri
_ Un site personal
_ Un site comercial
In ceea ce priveste Web-ul, locatia – zona in care se gaseste
utilizatorul – poate fi privita din doua puncte de vedere:
_ locatia pe Web
_ locatia intr-un site din cadrul Web-ului
si, de aceea, trebuie luate in considerare ambele aspecte pentru
ca utilizatorul sa fie constient de pozitia sa in spatiul Web in fiecare
moment. Din acest punct de vedere, indicarea locatiei trebuie sa se
faca in ambele sensuri, in spatiul larg – Web-ul – si in spatiul
restrans – site-ul de Web vizitat.
...............
...............
28
Localizarea intr-un anumit moment
Este dificil pentru utilizatori sa identifice locul exact in care se
gasesc pe Web, de vreme ce nu exista un punct de referinta central,
iar distantele pe Web sunt in aceeasi masura cuantificabile si
imprecise.
URL-ul (Uniform Resource Locator) defineste locatia pe Web,
dar relatia cu alte pagini din interiorul sau exteriorul unui site nu
poate fi usor identificata pe baza lui. Tinand cont de faptul ca URL-ul
prezinta locatia in momentul curent, este normal ca acesta sa se
modifice o data cu schimbarea ei, chiar si in cadrul aceluiasi site:
daca se intra in adancime, URL-ul va prezenta detaliat sub-site-urile
prin care utilizatorul a trecut.
In afara de localizarea prin URL, utilizatorii pot afla locatia (si
mai putin clara) prin eticheta paginii, care poate furniza informatii
privind continutul, poate indica elementele continute in pagina, dar si
locatia in cadrul site-ului; de aceea, aceasta eticheta trebuie sa existe
pe fiecare pagina, in acelasi loc si prezentata diferit decat restul
paginii.
Trebuie luat in considerare faptul ca este necesar ca, pe langa
indicarea paginii pe care se gaseste utilizatorul, sa se precizeze si
site-ul din cadrul caruia face parte pagina respectiva. De cele mai
multe ori, aceasta se face in coltul din stanga sus al fiecarei pagini.
Spre deosebire de aplicatiile cu interfete grafice, care prezinta
butoane de micsorare, marire si inchidere, in cele Web (pagini Web)
trebuie sa fie definite in plus butoane de intoarcere (back) si revenire
(forward) la zona de plecare sau cea vizitata anterior. Aceste butoane
insa nu sunt caracteristice site-ului de Web ci browser-ului, dar
efectul lor este foarte important, deoarece de ele depinde intr-o
anumita masura navigarea intre site-uri si in cadrul unui site.
Un alt mod de a indica locatia este printr-o eticheta de pagina.
Cand se utilizeaza butoane grafice, cel curent trebuie sa fie prezentat
intr-un stil diferit, dar nu proeminent – pentru ca ar sugera o
importanta mai mare. O forma avansata de etichetare a paginii adauga
mai multe informatii privind locatia, prin adancime.
A - Localizarea intr-un anumit moment
Iata mai jos o locatie URL
http://www.ase.ro/admitere2002/geografie.htm
numele locul situarii numele
serverului (Romania) documentului
Una dintre cele mai utilizate metode de prezentare a zonei din
site in care se gaseste utilizatorul este prezentarea diferita a unei
pagini fata de celelalte. In multe site-uri se utilizeaza codificarea prin
culoare pentru a prezenta locatia. Utilizand aceasta metoda, fiecare
sectiune a site-ului va avea o culoare primara diferita pentru fiecare
buton, iar in fiecare pagina din sectiune va predomina acea culoare
pentru a accentua localizarea. Pentru aceasta insa, culorile folosite
trebuie sa difere suficient, astfel incat sa fie corect percepute de toti
utilizatorii, ceea ce ar putea conduce la o incarcare din punct de
vedere coloristic; de aceea, multi designeri privesc acest aspect ca
fiind limitativ. O abordare similara este aceea prin conceptul de tema
– pentru fiecare sectiune se poate stabili o tema comuna: de
exemplu, sectiunea vanzari poate fi prezentata in toate paginile prin
imaginea unui agent comercial.
B - Localizarea elementelor vizitate anterior
Site-urile inglobeaza informatii din cele mai variate, iar
tendinta posesorilor este de a construi un site cat mai complet, prin
cat mai multe informatii, asigurand astfel succesul sau. Din acest
motiv, rareori un site are drept interfata o singura pagina Web; si
astfel, in cazul celor mai multe, care de obicei au o structura
complexa si intortocheata, exista pentru utilizator riscul sa se
rataceasca.
Tinand cont de faptul ca site-ul reprezinta de fapt un
sub-mediu al mediului Web, el poate fi considerat ca un mediu de
sine statator a carui investigare se poate face din motive variate: cu
un scop anume, pentru gasirea unei informatii sau numai pentru
explorare. Daca navigarea se face numai de placere – explorare –
utilizatorul nu este interesat de locatia sa si nu o constientizeaza
decat intr-o anumita masura, deci, din acest punct de vedere, nu se
poate spune ca s-a ratacit, deoarece nu exista o tinta care trebuie
atinsa si nici un drum care trebuie urmat. Daca aceasta perspectiva
este binevenita din punctul de vedere al echipei de marketing, in
cazul in care utilizatorul cauta o anumita informatie, un site de Web
de dimensiuni mari, cu multe pagini si structura necorespunzatoare,
poate deveni frustrant in momentul in care tinta nu este atinsa (cand
nu se gaseste informatia) sau cand utilizatorul considera ca s-a
ratacit. Pot aparea situatii in care navigarea se face in cerc sau se
ajunge intr-un punct in care utilizatorul stie ca nu poate gasi
informatia cautata, cazuri in care trebuie sa fie clara o ruta de
intoarcere intr-o zona deja vizitata, de unde cautarea poate continua.
Un aspect important in ceea ce priveste informarea
utilizatorilor privind locatiile vizitate este modificarea culorilor linkurilor
o data ce acestea au fost activate. In cazul in care utilizatorul
nu a gasit informatia cautata in acea regiune a site-ului, el va sti sa nu
revina acolo in cazul in care cautarea continua.
Pe langa modificarea culorii link-urilor prezentate, browsere-le
Web tin o evidenta a rutelor parcurse de utilizator printr-un
mecanism numit istoric (History). Referinta fiecarei pagini vizitate
este depozitata intr-o lista – care alcatuieste istoricul – pe care
utilizatorul o poate vizualiza, avand in acelasi timp posibilitatea de a
selecta paginile pe care doreste sa le revada.
|
| |
| |
| Programmer-Designer Emmy
Up
